Rosu si Negru

          Intunericul pune stapanire pe infinitul camp, iar fulgerele spinteca cerul…

Flacarile mistuie totul in cale, cerul capata culoarea vestitoare de razboi si moarte…rosu.

Rochia-mi negra se contopeste pare-se cu pamantul cufundat in umbra si colcaind de sange…Parul roscat, ravasit de vand este in plin contrast cu cerul…pielea alba pare sa fie singura disconcordanta dintre cele doua culori…rosul si negrul!

Campul este plin de cadavre in diverse stadii de putrefactie si de oameni care converseaza cu moartea…

Nu le bag in seama cuvintele fiind atrasa de reflectia chipului meu intr-o baltoaca de sange…Ochii imi sunt stinsi, buzele megre cu o picatura de sange in coltul gurii…

Sufletele se despart de trup inaltandu-se spre cerul sangeriu, iar fulgerele traznesc carnea incinerand-o…formand noi si noi umbre…

Vantul este imbibat de mirosuri insuportabile, mirosuri dulcege de sange…Pamantul este coplesit sub apasarea baltoacelor si noroiului…

Imi privesc mainile insangerate si venele taiate din care tasneste sange…ma intreb de ce nu am murit inca…de ce sunt inca in picioare?

Paralizez cand imi dau seama ca oamenii vorbesc cu mine!

Sunt Ingerul Mortii…privesc chipurile in agonie si realizez ca sunt condamnata sa aduc suferinta si intuneric etern celor din jur…

Ma inneaca un miros de carne arzanda…privesc chipurile mortilor inclestate intr-un sparm de durere, tablouri de suferinta intense…pe vecie…

Vazandu-mi aripile, abia acum le vad culoarea negra…o lacrima luneca pe obraz….dar este prea tarziu….

Ma incrunc incercand sa-mi aduc aminte cum am ajuns in plin camp deschis…cum de m-am prabusit in infern cand eu eram Ultimul Inger…

Acum sunt insasi Moartea…si nu e loc pentru mine nicaieri…nici acum nici in viitor…pana la sfarsitul zilelor…